Inspiratie de moment
Chiar trebuie? Serios?
Adica… nu stiu sigur… dar cred ca trebuie sa spun ceva despre idoli…
Eu nu cred in idoli. Cred ca idolul fiecaruia dintre noi ar trebui sa fie “Eu insumi”. Nu zic acum ca sunt un idol… doar ca… imi place sa creed ca am relizat ceva, imi place sa cred ca pot sa spune ca sunt cineva fara sa ma inrosesc la fata! Cine, mai bine ca mine ar putea spune ca am trecut prin multe si am rezistat destul de frumos, am vazut multe si totusi nu mi-am schimonosit fata de necazuri si dezamagiri. Da, am trecut prin multe… dar am avut spate- care pentru mine e un “alter idol”-deci, idolii mei, sunt toti cei care ma sustin.
Dar totusi, vreau sa cred ca pot fi, eu insumi, idol! Pentru ca e sanatos sa crezi asta, e sanatos sa crezi in tine, in fond, daca nu eu, atunci cine?
Imi place sa cred ca totul porneste de la mine. Ca oamenii ma vad doar atunci cand vreau eu sa fiu vazuta, ca oamenii cred (despre mine) doar ce vreau eu sa creada! Sunt ca un Dumnezeu in Lumea mea, lumea in care traiesc eu si cred in mine.
Sunt constienta ca nu sunt idolul tau, sau al celui care va veni dupa tine, dar sunt cineva!
Da! Eu sunt cineva, pentru ca, cel putin, EU, cred in mine! (astazi cel putin… Spune-i… inspiratie de moment!)
Interviu cu o Caprioara
Binecunoscuta interpreta de muzica camerala (de sufragerie mai exact), ilustra a padurii si a locului de joaca (facultatea), a fost de acord sa ne acorde in interviu (noi fiind mai multe) in exclusivitate “si in reluare” (in lipsa Oitei Colorate, a Femeii din Mine respectiv a Barbatului din Mine), despre cum e viata in salbaticia padurii si lumea “scriitorilor pe branci de licente”.
Dar haideti mai itai sa aflam, cine este personalitatea din spatele Caprioarei: (Apluze!!!)
Cum se naste Caprioara, apa dulce de izvor…
- Povestea ta a inceput in urma cu doi ani si jumatate, in acelasi timp cu venirea in Iasi. Ce a fost inainte de Iasi?
De regula Podu Iloaiei, apoi chiar inainte inainte de Iasi este Valea Lupului, depinde cu ce vii. Mai nou am aflat ca pot sa vii cu: personalul si ultima e Letcani, cu trenul, ultima halta e Budai, la accelerat e Targu Frumos, apoi cu un maxi, sau masina personala e Valea Lupului. Raman pe Valea Lupului, raspuns final.
O papiota de amintiri
- Probabil cu totii am auzit de papiota, de ce iti aminteste?
Da… Papiota, acel lucru minunat, care nu inteleg la ce se foloseste. Un Coleg de-al meu din scoala primara, vroia sa si-o puna la gat, sau cel putin asa se lauda, ca el n-are papiota pentru serbare. O sa aleg “Scoalaaaa numaruuul uuuunu,/ Scoaaaalaaaa Vasiiiileeee’ Alecsandriiiiii” (doua strofe din imnul scolii mele :)).
Caprioara: “Nu imi mai placeau pantofii barbatesti, maron, din piele”
3. Timp de cinci ai ani, ai urmat cursuri de Qwan Ki Do (QKD, arte martiale vietnameze). De ce ai renuntat?
Nu imi mai placeau pantofii barbatesti, maron, din piele. Da, serios! Cand eram mai mica eram un mic mimete. Copiam tot ce facea tata. Chiar am purtat enorm de mult o pereche de astfel de pantofi (care apropo, sunt extraordinar de greu de purtat!!! Pentru mine a fost…), doar pentru ca tatalui meu i-au placut.
- Axinte- Agape: Box, iti spune ceva?
Daaaa!!! Febletea mea din copilarie- luptele cu baietii!! :) Era evenimentul zile, pentru care ma trezeam la amiaza (faceam ore dupa-amiaza) sa merg la scoala. Cred ca asta era insemnare de zi cu zi a dirigului, inca din clasa a VI-a, pana intr-a VIII-a, cand m-a lecuit colegu de bataie… am realizat ca nu mai fac fata :) (m-am plictisit, devenea un cliseu).
Pe culmile suisului
5. Diploma de atestat spune ca esti chimist industrial. Cum ai juns tocmai la Jurnalism?
Pai, am urcat pe scarile alea de langa registratura, si m-am dus la litere. Acolo un nene dragut a avut rabdare sa completez si eu foaia de inscriere, mi-a luat dosarul, si cateva luni mai tarziu, am aflat ca nu am intrat la Ecologie :). Glumesc, desigur! Imi placea numele :)).
6. Acum zece ani te certai cu colegii pentru ca Nu Exista Mos Craciun, Unde te vezi peste zece ani?
Impaturind la scutece, in timp ce mancarea da in foc si “suna telefonul, la servici, dosarele se-aduna si e luata apa calda!”. Nu stiu. Sper ca stabilita la casa mea, cu un loc de munca ideal :)) si un salariu pe masura.
- Descrie-ne o zi din viata ta de studenta:
Marti: trezirea la 8- juma de ora de Tresure Isle, ne pregatim pentru iesit din casa (cafea, spalat, machia, imbaracat), 9.30 plecat. 10.00 ajuns in corpul G, ascultat doua ore, cu mici interventii. 11.50 ajuns in A11, nu tu semnal, cu covridog si apa (papat, baut). Incepand cu 12.00 inca doua ore de ascultat si intervenit aleator, 13.50 papat, baut- 14.00 alte doua ore de ascultat- intervenit, dupa sitatie. 16.00 mers acasa, papat pana la 18.00. 18.30 Tresure Isle- 20.00 gandit la licenta. 20.30 tema la Tehnici Mediatice apoi Luci/filme + somn.
- Cum ai descrie momentul CuzaNet?
Mometul meu de glorie- am trecut de CuzaNet! Chiar mi-a facut placere, spre uimirea mea. In special partea de Oras. A fost placut si interactiv, foarte distractiv, mai ales reportajele.
Carprioara: “Aveam si eu identitate”
9. Studentia este momentul afirmarii, pe plan profesional, intelectual (cam pe toate planurile), care au fost cele mai mari realizari, din timpul studentiei?
Deci… a fost Radio NordEst, un pic de Opinia, sa nu uitam de CuzaNet si cam atat :), bine, sa nu uitam de nasterea Caprioareai, asta e un lucru “Legen- wait for it- dary!!”.
Desigur a fost si momentul Titanic. Pentru prima data in viata, am simtit ca sunt importanta. Cineva… :D mi-a zis ca sunt singura persoana, alaturi de care ar merge pe Titanic (p.s.: inca mai am geanta plina de dulciuri).
- De ce ai renuntat la Radio NordEst?
Hmmmm… au intervenit niste probleme, de familie si am preferat sa renunt, decat sa nu imi fac treaba suta la suta dedicata. De regula cand ma implic in ceva, imi place sa dau tot, insa nu am mai fost in stare.
11. Esti intr-o relatie de apoape patru ani, cum ai reusit sa combini in mod util, relatia cu programul incarcat?
Simplu. Luni ne vedem putin dupa ce ajungem in Iasi, marti raman eu la tine, miercuri tu la mine, joi plec acasa, sau stam in weekend impreuna. Asa are si el timp de “copiii lui” si eu de “probleme mele”:D.
12. Acesta a fost motivul, sau unul dintre motivele pentru care ai renuntat la munca de reporter in cadrul radio NordEst?
Nu! Niciodata, ba chiar ma sustinea si era mandru de mine. Eram cineva! Reporter radio NordEst. Aveam si eu identitate.
- Ai vrea sa te intorci la NordEst?
Da, sigur. De ce nu?
- Vrei sa iti faci o cariera in radio?
Nu as zice tocmai o cariera, dar m-ar incanta sa raman si in radio.
Vis de vara pana-n seara
- Spui “si in radio”, care este pentru tine cariera de vis?
Statul degeaba! As face asta 24/24, 7/7 pe viata J. Exista un asemenea job? Vorbind serios, cred ca orice as face cu placere, dedicare si sa imi permita sa am si o viata pe langa.
16. Din ce in ce mai multi tineri pleaca pe alte meleaguri, in cautarea unor salarii ideale. Crezi ca le vei urma exemplul?
25% mai putin la salariu. Tu ce crezi? Nu stiu inca, nu e ceva sigur. Evit sa imi fac planuri pe termen lung. Mai ales cand vine vorba de cariera. Deci: Nu stiu! Eu nu stiu de-astea! Nu stiu!
17. Am informatii ca ai inceput un alt proiect, diferit de radio, sau presa scrisa, care aduce mai mult a online, insa cu unele interferente din alt domeniu. Ne dai mai multe amanunte?
Da. E ceva senzational. Sunt foarte incantata. Inca nu spui nimic. Ma multumesc sa ma laud ca fac ceva! :)
Geneza Caprioarei
- Nu pot sa nu te intreb, de unde ideea de Caprioara?
Sincer, nu stiu. Despre asta, trebuie sa o intrebari pe Ea. Inca nu am uitat ca imi este datoare cu un post de ridicare de cortina in cazul Caprioara (scuzele nu fac asta :P)
19. Imi povesteai intr-un interviu anterior, ca mai multi prietenii de-ai tai din copilarie, sunt casatoriti si au copii, vreun regret, din punctul asta de vedere, ca ai ales facultatea?
Asa-i! Toti copii de la bunica de la tara au copii! Dar nu regret nimic! Daca ar fi sa o iau de la capat as face asta din nou. Ba chiar vreau sa mai fac si master si inca o facultate, daca se poate! In orice caz, chiar daca nu ar fi facultatea, tot nu as vrea copii. Copiii sunt rai si te trag de par, te trezesc la trei jumate noaptea, vor mancare, scutece schimbate. Cand voi fi in floarea frumoasei varste de peste 30 de ani, atunci ma mai gandesc. Pana atunci, copiii altora sunt niste ingerasi, de ce sa nu ma bucur de ei, pentru o zi, doua, cat am pofta?
Caprioara: “Incercati si voi!”
- Esti in an terminal, nu as putea sa nu te intreb, cum stai cu licenta?
Stau bine. Eu in banca mea, ea in banca ei. Ne intelegem minunat, exista o conexiune intre noi- o bond- e minunata. Viata mea s-a schimbat de cand am intalnit licenta! Incercati si voi!
- Crezi ca ti-ar fi mai usor sa formulezi o lucrare de licenta, pentru o alta specializare?
De ce sa ma gandesc la asa ceva? Si-asa imi ia mult timp sa ma gandesc la licenta pentru specializarea asta, de ce sa ma mai gandesc si pentru o alta specializare? Serios, de ce?
- Ce anume te diferentiaza de restul studentilor si care sunt valorile pe care le promovezi prin activitatile studentesti de zi cu zi?
Poftim? De unde ai copiat intrebarea asta? Serios, tu nu vezi cum decurgea interviul asta pana acum. Uneori ma faci sa cred ca functionam separat. Ai citit pe la spatele meu? Auzi la tine, valori, promovez, activitati studentesti? Tu te-auzi?
Ei bine, draga mea Andreea, valorile studentesti pe care le promovez sunt de o mare amploare sentimentala si sufleteasca, sunt ca o… “extorsiune al unui degajament al unei constructii, de aaa…intr-o apa… si dupa care: puteti Uita!”.
- Pentru final, te rugam sa adresezi un sfat, viitorilor aspiranti la postul de Boboc in Jurnalism.
Pe asta stiu sigur ca ai copiat-o dintr-o tema pe care am avut-o la facultate. Iti amintesti? A trebuit sa spunem de vreo trei ori asta si din moment ce esti uituca, de fiecare data ai scris altceva ;). Acum o sa vorbesc eu, tu asculta: deci, dragi studenti, viitori studenti, va asteapta trei ani grei. Trei ani in care o sa munciti pe branci, in care veti merge prin ploaia, dar nu sa vada altii ca nu plangeti, veti merge plangand dupa stiri! Din usa in usa, de la geam la geam! Va veti dori sa fiti balerini in lacul lebedelor, sa navigati pe Titanic, dar fara mine! Da… (suspina), la Jurnalism e viata!
Inainte de a intra in facultate (puteti vedea usa de la intrare)
Cu ochii deschisi…
Un lucru pe care l-am invatat de cand sunt la facultate, in Iasi, este ca trebuie sa fii mereu pregatit pentru nepregatit. Sa ai mereu cele mai banale intrebari, sa acoperi toate raspunsurile posibile si imposibile, fara sa devii penibil, sa fii mereu atent la ce raspunde intervievatul si sa eviti sa-l intrebi ce deja ti-a raspus (si crede-ma draga novice, asta cu greu am prins ;)) ).
Uneori mi-as dori ca oamenii sa vina insotiti de o prescriptie: sa ti se spuna cat sa iei, cum sa iei si in ce cantitate!
Si totusi, Cineva mi-a zis o data ca sunt singura persoana cu care ar merge pe Titanic, in felul asta calatoria suna bine! :D
Imaginile vorbesc
Ador activitatile creative pe care le intreprindem la facultate! De data asta, insa, nu ma refer la Team- Buiding. Ma refer la unele teme amuzante.
Anul trecut, de exemplu, a trebuit sa facem niste filmulete de scurt metraj, anul acesta un afis.
Mi-a atras atenatia in mod deosebit un clip, pe care sper sa-l devorati cu aceeasi pasiune ca si mine.
Vizionare placuta!
Iar noutati!!
Revenind la team- buiding va anunt ca tocmai ce s-a adunat numarul complet de persoane, care ar putea sa incapa intr-un autocar (de 44 de persoane, ca cel pe care cred, o sa-l inchiriem noi!).
Cei care pana acum nu au avut nici macar bunavointa sa anunte ca si-ar dori sa mearga, nu vor mai avea posibilitatea, decat daca nu vor sa faca o excursie, dupa cum spunea si colegul Costi, cu: tren, maxi si in final, caruta!
Chiar imi pare rau ca nu putem sa mergem toti, ma refer aici la tot anul.
In orice caz, pentru cei care nu au placerea sa ne insoteasca, va anunt de pe acum, va fi memorabila aceasta ierire!!! Mai ceVa ca o suta de “banchete” la un loc :P. Sac!
O seara placuta!!
(si pentru ca Anto nu se mai tine de cuvant: ) Caprioara
New- Media, cartea care a revolutionat.
Parafrazand: Daca nu e pe blog, atunci nu exista! :)
O lectura usoara. O cartulie de vreo 225 de pagini, cuprins inclus.Unii au zis despre ea ca este o lectura pentru incepatori, pentru neinitiati in artele bloggingului, al web 2.0, a podcastingului sau a SecondLife.
Altii, mi-au demonstrat ca si semi-initiatii, ma refer aici la persoane care au blog de luni bune, nu stiu ce este ala feed RSS.
Trebuie sa recunosc ca pentru mine acesta carte a venit ca un salt, de care aveam noie sa pornesc la drum, un imbold mai exact.
Cartea ofera amanunte din lumea virtuala, care chiar daca sunt mura in gura, vin in forma unei insemnari pe blog, de aici si ideea de lectura usoara.
Urmand deviza propusa de Dorina Gutu, o sa adaug doar: “Daca gandesti, ii izgonesti” (audienta), astfel, pentru a evita aceasta nenorocire, voi evita, dar nu in stilul Elenei Ceausescu.
Unul din paragrafele care mi-a atras atentia a fost legat de importanta New- Media, dar si a mass mediei in general, exceptional de brutal si in acelasi timp sublim: “Cand oamenii nu sunt informati, ei nu ii pot trage pe guvernanti la raspundere, atunci cand sunt incompetenti, corupti sau ambele”.
Am precizat mai sus ca aceasta carte este scrisa sub forma unei insemnari pe blog, ea mai are si unele elemente caracteristice:
- Blogrool-ul pentru exemplu, apare la fiecare inceput de capitol, oferind alte capitole sau subcapitole ce au o legatura cu ce trateaza capitolul ce urmeaza
- Fiecare sfarsit de capitol sau e subcapitol cuprinde o serie de taguri
- Notele de subsol sunt linkuri
- Ca o ultima notare, autoarea ii trimite pe cititori pe blog-ul acestei carti, unde propune o continuitate a elementelor aflate in varianta printata.
Ultimul capitol face o trecere in revista a blogurilor unor politicieni, care apar si in blogroll-ul blogului sau (http://www.masteratpolitic.ro/), deoarece, dupa cum puteti citi si in carte (daca veti avea curiozitatea), politicienii sunt primii care au sesizat importanta blogurilor, atat in viata personala, cat si pentru cariera, actionand in acest sens.
Un rol insemnat in aceasta carte este jucat de blog. Dorina Gutu vorbeste despre aparitia, evolutia si insemnatatea blogurilor, din toate punctele de vedere, punand accent pe latura politica a blogului.
Ultimul capitol al acestei carti poarta numele de Blogroll si cuprinde o serie de mini-interviuri cu personalitatile prezente in blogroll-ul blogului cartii New- Media (http://blognewmedia.wordpress.com/).
Nu sunt sigura ca trebuie sa mai adaug, insa cartea pentru mine nu s-a concretizat decat intr-o lectura usoara, de unde am aflat etimologia cuvantului blog, despre existenta SecondLife, cat si opinia unor mari oameni, mari caractere, despre notiunea de blog :).
Deoarece sunt pe un blog, nu pot sa dau un link, sau doua:
- “Scrisa ca un blog, cu tag-uri (etichete) si linkuri usor adaptate care trimit in subsolul paginii, cartii ii lipseste un singur element pentru a putea fi confundata cu un blog tiparit: ordinea invers-cronologica a capitolelor. Motivul este insa lesne de inteles: publicul vizat de carte nu e format din specialisti in internet iar cei carora termeni ca social networks, web 2.0 sau user generated content le suna ciudat ar fi fost in mod sigur debusolati de o carte ce incepe cu sfarsitul” (http://www.bookblog.ro/management-marketing/new-media-dorina-gutu/)
- “Poate cartea e bună, cine stie. Parerea mea e ca e un fenomen online care ar trebui sa se scrie online sau macar de cineva cunoscut in online” (http://www.zoso.ro/2007/10/new-media-de-dorina-gutu.html)
Nu uitati: “Acolo unde toti gandesc la fel, nimeni nu gandeste bine” (Walter Lippman).
